100 de ani mai târziu în Verdun

zUYmiSK

O zonă plină de istorie, o atracţie turistică majoră şi o sursă nesperată de venit pentru localnici, însă nimic nu este construit şi nimeni nu îndrăzneşte să trăiască acolo. The Zone Rouge sau Zona Roşie, este o regiune din Verdun, Franţa, constituită în cea mai mare parte din păduri virgine care se întind pe o distanţă de 740 km².

No-mans-land-flanders-field-930x246

Imaginile surprinse în trecut ne arată o faţă nu tocmai blândă a acestui loc. Accesul este şi astăzi restricţionat, nu toţi cei care au intrat, au reuşit să iasă vii de acolo. Acest lucru se datorează evenimentelor care au avut loc în timpul Primului Război Mondial, acolo unde nemţii şi francezii s-au confruntat pe vârfurile dealului de Nord, Verdun-sur-Meuse, în Februarie 1916. Pentru francezi, Verdun a reprezentat o valoare sentimentală şi asta deoarece zona deţinea 20 de forturi şi încă 40 de fortificaţii mai mici, care au apărat frontiera secole de-a rândul. Ofensiva germană, în frunte cu Armata a 5-a, era convinsă că, odată ocupată zona în cauză, francezii s-ar fi năpustit nebuneşte să-şi recupereze punctele strategice, făcând greşeli ce le-ar fi fost fatale. Din păcate, rezultatul a fost unul dintre cele mai sângeroase conflicte înregistrate vreodată în istorie.

oliviersainthilaire_lieux_de_memoires-12-930x618

Bătălia de la Verdun a durat nu mai puţin de 303 zile, i-a costat pe francezi 377.231 de soldaţi, iar pe nemţi 337.000, aproximativ 70.000 de victime pe lună. Cifre mai recente vorbesc despre un număr mult mai mare, care include şi victime în rândul civililor, însă indiferent de fluctuaţia acestor cifre, vorbim despre un carnagiu. Arma preferată de ambele părţi ale garnizoanei a fost obuzierul, iar de încărcătura explozibilă s-a profitat zi de zi, timp de 10 luni. S-au folosit milioane de proiectile, fiind concepute să distrugă şanţuri şi fortificaţii, modificând pentru totdeauna peisajul.

oliviersainthilaire_sur_la_zone_rouge-10-930x620

Atunci când războiul s-a încheiat în 1918, francezii au realizat că ar putea dura între 300 şi 700 de ani, poate mai mult, până ce zona ar fi curăţată de explozibil nedeclanşat, mine, etc. Satele agricole au fost mutate, guvernul considerând o variantă mai ieftină şi mai practică, iar tot ce a rămas în urmă sunt doar semne macabre şi amintiri sumbre, a ceea ce a fost cândva. În ciuda înfinţării unui Département du Déminage (Departament de dezamorsat mine), până în prezent, aceştia au reuşit să exploreze doar suprafaţa, fragmente de căşti, proiectile şi oase umane sunt încă descoperite după 100 de ani.

1280px-Red_Zone_Map-fr.svg_-640x429

 

Explozibilul, chiar şi cel detonat, a fost realizat din substanţe chimice extrem de periculoase. Impactul avut asupra solului, pânzei freatice, rezultă parcele întregi unde iarba refuză să crească, iar orice animal moare. În urma unui studiu realizat în 2004, nivelul de arsenic din sol era de până la 17%, de câteva mii de ori mai mult decât în deceniile anterioare. Un alt pericol constă în dorinţa de a revendica Zona Roşie. După război, eforturile de curăţare au fost superficiale deoarece economia franceză era devastată. Pentru a profita de pe urma războiului, turismul de război a făcut sute de victime. Au fost construite numeroase restaurante şi magazine în aşa numitele ‘zone safe’, unde ulterior s-au găsit substanţe chimice otrăvitoare chiar şi în sistemul de canalizare şi alimentare cu apă.

Bătălia de la Verdun s-a încheiat cu un secol în urmă, a curmat aproape un milion de vieţi, însă ‘răsuflarea’ otrăvitoare continuă să devasteze pământul.

Photo Credit: Olivier Saint Hilaire

http://oliviersainthilaire.com

20 de hectare de teren contaminat este abandonat de ‘Societatea Franceză de Recuperare Muniţie’ care falimentează în 2006. Nimeni nu cunoaşte efectul pe termen lung al poluării, ori când şi cum va fi curăţat.

oliviersainthilaire_lieux_de_memoires-10-930x618

 

Share this:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *