Antipodul iluziei

shutterstock_82838701

          Existenta disociata a omului l-a impins deseori in istorie sa-si multumeasca abundenta curiozitatilor cu iluzii. In acelasi timp, evolutia a confirmat despartirea teoretica de iluzie, i-a acordat titulatura inutilitatii, in asa fel incat, orisicine va da atentie macar conceptului de iluzie, sa fie indepartat. Omul in contemporan, se fereste sa isi faca iluzii ori sa si le recunoasca, definitia fiindu-i deajuns cat sa inteleaga ca timpul e prea scurt pentru a ne ferici simturile cu falsuri. In definitia iluziei ni se relateaza despre ‘perceptia falsa a existentei unui obiect ori a unei persoane, inaintea ochilor’, de-asemenea despre speranta neintemeiata, dorinta neindeplinita ori o inchipuire fara o baza reala. Iluzia a fost, este si va fi un camin pentru cei ce au gustat poate prea mult din roadele realitatii, care satui de dulcele iluzoriu al starii de fapt, cauta consolare in minciuna. Un om rational se va intreba deindata de ce ar preda realitatea dulce-amara, cum o fi ea, pe o iluzie mincinoasa, care ii va sopti doar ce isi doreste mai cu seama dar nu poate avea, ori nu s-a ajuns sa aiba. Ei bine, realitatea este un taram sigur, cei care contesta realitatea sunt cei care s-au avantat poate prea mult pe taramuri nesigure, cum este cel al iluziei si hraniti cu propria minciuna, s-au aratat convinsi de propria amagire. Iluzia este un raspuns timid in lipsa concretului, iar cum pentru om raspunsul este vital, si-a rasplatit curiozitatea concreta cu una imaginara, cu o iluzie, cu o minciuna. Ceea ce este extrem de interesant este cum individul, chiar daca inradacinat in realitate, poate pastra pentru tot restul vietii sale elemente iluzorii, legate fedeles de evenimente, oameni ori obiecte din realitate. Iluzia este amagire, insa nimeni nu poate sa conteste ca in lumea concreta, nu exista amagiri, prin urmare iluzia isi are locul in realitatea noastra, doar ca actiunile ii sunt subtile. Acum revin si spun ca omul ce exploreaza aceasta lume totalmente iluzorie, nesigura prin absenta limitelor, de buna voie alege sa isi amageasca simturile, insa pe acest taram, iluzia nu doare, precum cea pe care o regasim in realitate, amagirea pe taramul iluziei doare  atunci cand esti trezit, cand dezmeticit, coborat de pe colinele pe care zburdai, cineva, ori ceva, iti zdruncina fiinta si te aduce cu ‘picioarele pe pamant’. Iluzia este hrana. Se spune ca nu este bine sa bei apa doar atunci cand simti nevoia sa o faci, deoarece in acel punct, reprezinta deja o reactie a organismul de nevoie. Astfel, nu este bine sa ne hranim cu iluzii doar atunci cand simtim nevoia de eliberare, de fuga, doar atunci cand realitatea este prea dura cu noi, ci ori de cate ori simtim ca avem controlul asupra gandurilor noastre.

           Iluzia este minciuna pe care o spunem pentru a feri pe cineva de un rau constient, iluzia este atunci cand ne pierdem in filele unei carti si ne transpunem in armura eroului, iluzie este si atunci cand pastram secrete, cand ne amagim cu pastrarea unei informatii care isi are sau nu exponentul in cel pe care il privam de cunoastere.

           Este contrar legilor omului sa ne dedicam intru totul iluziei, acelui taram unde orice slabiciune paleste in fata puterii imaginative, un paradis ce sta sa se prabuseasca sub greutatea realitatii, cea fara de care aceasta minciuna a mintii nu ar fi existat, fara de care nu am fi fost impinsi sa cautam alternative.

 

“Pastreaza-ti iluziile, dupa ce ti s-au spulberat mai poti sa existi, dar nu sa traiesti.”

Mark Twain

Share this:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *