‘Cum sa fii perfect’ – Dialog cu Ron Padgett

peace-with-imperfections

Jamie Heiden

          M-am impiedicat in ziua ce o preceda pe aceasta, de o serie de invataturi, asternute de eseistul Ron Padgett, individ pe ale carui lucrari nu apucasem sa ma uit si deci, nu aveam nici cea mai vaga idee ce-i trazneste mintea. Dar nu obisnuiesc sa imi inradacinez prima impresie. Cum eram in cautarea unei lecturi, i-am dat o sansa. Titlul nu m-a inspirat, era ca toate celelalte peste care treci cu vederea, considerand totul o alta pierdere de timp. Timpul e valoros, dar nu si pentru mine in acel moment. “How to be perfect” scrie titlul. Ridic sprancenele si-mi cobor colturile gurii a mirare. O idee careia nu-i dadusem ragaz, in nici un caz in noul an. Voi incerca in cele ce urmeaza sa analizez mai mult sau mai putin, cele mai importante sfaturi impartasite de acesta, caci pentru mine, a cauta sa fii perfect este un drum anevoios, sarac in satisfactii, daca iti abati atentia in totalitate asupra reusitei. Poate aceste invataturi sunt doar o alta dala de aur pe un drum abia inceput.

  • Acorda-ti timp de odihna. Dormi.

          Acesta este primul punct, primul sfat. Va dati seama in ce ritm functioneaza societatea, daca primul pas in a fi perfect este de a dormi. Daca nu te grabesti, realizezi ca are temei aceasta prima lectie, caci un om neodihnit nu poate tinde catre ceva ce-l definesti ca absolut. Nu ar avea indeajuns de multa energie nici cat sa dea atentie ideii de perfectiune, daramite sa isi joace cartea si sa plece pe acest drum. Lectia e simpla, trebuie din cand in cand sa ne oprim din alergat si sa privim in jur, sa dam atentie lucrurilor pe langa care trecem cu privirea in pamant ori manati de ritmul de care vorbeam mai devreme.

  • Fereste-te sa dai sfaturi.

          Primul impuls si singurul la o adica, este sa refuzi aceasta idee. Cum sa nu dai sfaturi? Nu cred ca exista cineva care ar putea sa se abtina din a da sfaturi, bune sau rele, tine de instinct deja. Dar de ce ne-am feri sa impartasim din experienta noastra si cum ne-ar putea ajuta sa ajungem la perfectiune? A da un sfat cuiva drag, fie el si sincer, este precum aruncarea unui bumerang, mereu se intoarce de unde a plecat si in context, mereu se rasfrange asupra celui care sfatuieste. Banuiesc ca asumandu-ti egoismul, tinand informatia pentru tine, te fereste de diverse controverse ce pot aparea atunci cand te implici intr-o problematica de orice fel. Ca o bula de siguranta. La baza insa, contravine legilor morale, ale mele cel putin, dar inteleg totusi de ce se afla printre invataturi, iar cheia este cunoasterea consecintelor.

  • Nu-ti fie frica de nimic, dincolo de controlul tau. Nu-ti fie frica de exemplu, ca blocul in care locuiesti, se va surpa in timp ce dormi, ori de pierderea unei persoane dragi tie.

          Mereu iti va fi. Oricat de matur esti, ai fost ori vei fi, aceste mici nesigurante iti vor bate la usa mereu. Precum frica de intuneric, de necunoscut. Din necunoastere apare cea mai mare frica, pe care intr-adevar nu ai posibilitatea de a o controla. Gandurile omului sunt felurite, insa cele negre, precum cele exemplificate mai sus, nu sunt discutate, devin copilaresti si prea putin luate in seama mai ales la o varsta inaintata. In ciuda faptului ca sunt cat se poate de reale. A fi impacat cu sfarsitul tau si al celor din jurul tau ce-ti intregesc universul, pare de neinchipuit. Cu toate astea, a nu te bloca in realitatea in care traiesti, a continua si a-ti indrepta atentia in directii productive pentru tine, a trece peste evenimente dureroase, reprezinta o alta invatatura valoroasa.

  • Fi prietenos, te va ajuta sa fii fericit.

          Ei bine, la o analiza rapida, ne amintim cati oameni imperfecti am cunoscut fiecare dintre noi, daca judecam in functie de starea de bine, de aerul prietenesc cu care am luat contact de-a lungul vremii. Un subiect sensibil, deoarece exista surse ce sustin ca tovarasia, camaradenia, ori actul prietenesc in sine, este defapt o stare impusa in caracterul uman. Este ceva de care omul invata sa se foloseasca si nu face parte din starea sa naturala. Normal ca voi fi contrazis, dar sa ne amintim ca inca din primii ani de viata, ni se spune ce este bine si ce nu este bine sa facem in relatiile sociale, de ce procedam asa si de ce nu. Invatam sa ne bucuram de satisfactiile amicitiei, bunatatii, chiar daca interlocutorul este un neispravit. Ni se spune ca aceasta este calea, dar cu totii stim ca exista doua fete ale hartiei. Un efort in numele prieteniei, un efort sustinut, te va ajuta sa fii fericit, de asta sunt convins, trebuie sa uiti totusi de cei ce aleg cealalta fata a hartiei, dar in acelasi timp sa inveti sa-i respecti.

  • Spera la orice, asteapta-te la nimic.

          Speranta este eterna, ea hraneste omul pana si in cele mai negre momente, ramane ultimul stalp de sustinere cand totul se prabuseste in jur. Istoria ne invata ca a avea speranta ori a nu avea, reprezinta prea putin in calea destinului si de aici si “asteapta-te la nimic”. Asteptarile ingradesc mintea umana, este echivalentul coroanei de spini, cu cat speranta e mai puternica, zbaterea si sudoarea, durerea e tot mai adanca. Atunci cand speri fara asteptari, te lasi purtat de valuri si din nou te afli in bula de siguranta, detasat, iar cand vine momentul adevarului, nu vei putea fi dezamagit si nu te vei abate de la drumul tau. Dar, exista exemple de oameni care si-au pastrat speranta cu pasiune, cu determinare, avand asteptari indeosebi de mari si cumva, planetele s-au aliniat pentru ei. Placerea, senzatia de multumire pe care o ai atunci cand speranta are rost pe pamant, este uluitoare.

  • Intelege ca dorinta de a fi perfect este probabil oglindirea unei alte dorinte mai arzatoare – de a fi iubit, poate, de a nu muri…

          Un exercitiu simplu de imaginatie: Cum ar fi daca perfectiunea este defapt imperfectiunea omului in starea sa naturala, iar viziunea perfectiunii pe care o avem si dupa care tanjim cu asa patos este doar un miraj, o inchipuiala care ne impinge in pragul nebuniei, o iluzie creata tot de noi pentru a ne reliefa neajunsurile. In spatele acestui miraj, sa se afle un neajuns real, un simtamant profund, cum este si exemplul, dorinta de a fi iubit. Dar sa nu alergam sa ne satisfacem adevarata carenta, ci sa muncim din greu sa atingem perfectiunea, ceva ce nu ar exista. Frica de a muri ar fi una cat se poate de reala, caci stim ca am sfarsi neimpliniti. Ce este perfectiunea defapt? Este o stare de a fi, este un punct nedefinit pe o linie definita, pentru care trebuie sa traiesti pentru a-l atinge. Aceste invataturi isi au rolul lor de a te calauzi pe acest drum, insa filtrul tau este cel mai de seama, el decide in ce masura este sau nu adevarat ceea ce acest om a asternut pe foaie. Poate ca acesta este deznodamantul experientei sale de viata, ori poate doar o farama, este mai putin important. Ceea ce este vital este ca tu sa extragi vitalitatea si sa razbesti in mirajul perfectiunii.

Share this:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *