Dilema fumatorului

           tumblr_inline_nsww486iUE1rbe7dr_500O luna agitata pentru fumatori cat si pentru nefumatori, ce nu se datoreaza sarbatorilor, ci unei legi ce se invarte in cerc fara destinatie. Am citit cel putin zece articole scrise de nefumatori in aceasta luna, frustrati de modul cum tutunul inca ii afecteaza si de nepasarea alesilor fata de aceasta problema capitala. Ei bine, articolele nu spun nimic nou. Hainele  miros a tigari, parul la fel, mai nou, pana si pielea le miroase a tutun si locurile de nefumatori din baruri sunt niste ghene ambulante, se simt precum romanul in tara tiganului. Nu exclud niciuna dintre aceste observatii deoarece sunt adevarate, mai putin partea cu locurile pentru nefumatori, care nu mi se par mai putin primitoare, dar discutiile care iau nastere in urma acestei controverse sunt imposibil de evitat. In Romania, grupurile de prieteni au in componenta cel putin un fumator, ori un nefumator si practic, se suporta unii pe altii de dragul conversatiei ori activitatilor indiferent care sunt acelea. Aceasta cultura a fumatului in tara noastra este parca dintotdeauna, iar cum timpul trece, ideile moderne incep sa puna presiune pe cei ce impartasesc viciul fumatului. Inteleg ca orice pas facut de Romania, urmareste apropierea de Occident, sa fim si noi ‘ca afara’, sa nu mai rada lumea de noi. Si parca se iveste tot aceasta obsesie a romanului de a dovedi ceva mereu, de a arata ca nu suntem asa cum se spune, ca avem, ca facem, etc.

            Unul din argumentele nefumatorului este ca, in strainatate, atunci cand vrei sa fumezi, iti iei haina pe spate si iesi in fata barului, pub-ului, restaurantului si ‘sudezi o tigareta’. Asa este. Pentru cine a calatorit, intr-adevar este un lucru obisnuit, ba chiar mai mult, cei care fac asta au zambetul pe buze, nu-l considera un chin si nu se simt dezonorati ca fac acel gest in fata localului. In tara noastra, fumatorul se simte insultat sa faca toate acestea, se simte pedepsit pentru libertatea asumata de el si doar de el. Isi aminteste de educatoarea din gradinita care il trimitea sa stea la colt si sa priveasca unghiurile de nouazeci de grade ale peretilor pentru cateva ore. Considera nedrept acest proces, se simte descurajat si automat, aprinde orice fitil al discutiei la indemana, pentru a sabota aceasta decizie revoltatoare.

            Problema este ca apropierea de Occident nu sta in legea fumatului. Suntem atat de departe de nivelul de trai european, incat fumatul nu ar trebui sa ocupe un loc fruntas pe lista prioritatilor noastre. Si nu incerc sa abat atentia de la subiect, dar acesta este adevarul. Este exact ca atunci cand in dormitor este o debandada de nedescris, haine aruncate in toate colturile, praf, geamuri nespalate si urme de noroi pe parchet, iar tu te apuci sa schimbi o priza. O sa-mi spuneti ca este vorba despre sanatate si este o prioritate si ca totul se face pas cu pas, incepand cu lucrurile marunte. Din nou, nu neg, dar sunt sceptic. Eu ma numar printre fumatori si am realizat ca indignarea mea fata de aceste masuri ce se vor a fi luate, nu are nici un efect, sunt neputincios si privesc cu o oarecare tristete faptul ca nu s-a putut ajunge la o cale de mijloc. Sa impaci ambele tabere. Revolta nefumatorilor a ajuns la cote atat de ridicate, incat ei revendica totul, vor totul, nu se mai multumesc cu locuri pentru si pentru. Se varsa ultima picatura de egalitate iluzorie.

            Daca aceasta lege va intra in vigoare, o voi respecta asa cum am facut-o peste tot unde am calatorit. Insa disputa nu va fi abolita atat de usor precum se crede. Ma tem ca romanul sa nu inceapa sa se ofenseze la fel de usor cum a devenit o problema in Statele Unite, unde trebuie sa vorbesti cu dictionarul in mana pentru a nu scoate vreun cuvant care sa deranjeze pe x ori pe y. O usoara obsesie, care se manifesta prin cautarea continua de conflicte fantoma.  Discriminarea de care vorbesc nefumatorii se va inversa si conflictele vor continua negresit. In tara noastra acest proces de ‘educare’ va fi dificil, foarte dificil, pentru unii indivizi chiar imposibil. Totul tine de relativitatea vointei. Dar trebuie sa privim inainte cu speranta, sa ii convingem pe nefumatori ca noi suntem constienti de consecintele gestului nostru barbar, deoarece mereu trebuie sa ascultam o polologhie despre cum vom ajunge intre patru scanduri mai repede decat ei, iar pana la urma, fumatorul impatimit va face in asa fel incat sa ramana neclintit. Neclintit in pragul barului unde va fuma cu pofta o tigare.

Share this:

2 comments on “Dilema fumatorului”

  1. Andrei says:

    “In tara noastra, fumatorul se simte insultat sa faca toate acestea, se simte pedepsit pentru libertatea asumata de el si doar de el.”
    Mai exact “libertatea asumata de el si doar de el.”. Cum iți poți asuma o libertate de 10 metri cubi de aer mobili fără să afectezi libertatea celuilalt?

  2. Rusu says:

    Personal, nu gasesc o problema in legea asta. Sunt fumator, dar pot traii 2 – 3 ore fara sa aprind o tigara si daca arde imi pun haina pe umeri si ies pentru asta. E civilizat, nu oblig pe nimeni sa imi suporte mirosul de fum si toata lumea e fericita. Vehementa cu care se discuta pe subiectul vine din frustrarea romanului, ca ii va fi ingradita libertatea, rahat nu se va intampla asta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *