Femeia, un elogiu diferit

femme-silhouette

          Mi s-a intamplat zilele trecute, in data de 20 ianuarie pentru a fi mai precis, sa citesc un text, o confesiune cum le denumeste autorul, despre femeie, despre eroine, sub numele “Eroina de sub pielea mea” inspirata de piesa ce ne gadila obsesiv urechile la radio. Autorul, este cunoscut pentru mantia cu care imbraca publicul feminin, o mantie a cuvintelor frumoase, fara esenta insa. Dupa ce am parcurs primele randuri, eram aproape convins ca este scris de o femeie, caci doar ele, isi pot apara natura cu asa patos, evocand valori irefutabile ale conditiei lor, dar punand in acelasi timp in balanta, actiunile lor in raport cu intelegerea universala a omenirii, m-am inselat.

          Domnilor si mai cu seama doamnelor, ce inseamna a fi erou, respectiv eroina? In definitie, eroul se distinge prin fapte eroice, pe campul de lupta, ori prin munca, ori care atrage atentia asupra sa in anumite imprejurari. Vom lua ultima varianta si o vom analiza, in detrimentul celorlalte, caci faptele eroice si munca femeilor, nu au fost niciodata in istorie mai laudate decat sunt in contemporan. Ceea ce autorului ii scapa, de la bun inceput, este ca nu face decat sa confirme un lucru deja existent, pentru a fi mai exact, femeia, in toata istoria existentei ei, a fost centrul atentiei, a reprezentat sursa de inspiratie in arte, in stiinte, a fost motivul razboaielor, a dat nastere ori a curmat suferinta altora; asadar in orice imprejurare a existentei feminine, ea a atras atentia. Rezulta ca, atunci cand numim un om, femeie, ii atribuim automat descriptivul ‘erou’ (pot spune chiar ca se afla in semantica ascunsa a cuvantului), caci s-a aflat si se afla in natura ei. Dupa aceasta afirmatie, nu pot decat sa-mi confesez si eu dezamagirea. Este trist cum reprezentantele sexului frumos, se magulesc si se rastalmacesc citind randurile unui individ care le spune cum sunt ele de fapt, le serveste o certitudine, un fapt. Partea care ma intristeaza si ma alunga in dezamagire, este chiar necunoasterea, cum ele, femeile, nu-si cunosc propria existenta, cum se lasa surprinse de ceva ce ar trebui sa stie deja. Daca istoria confirma ca femeia este o eroina prin definitie, prin fapte si izvoare scrise, cum indraznesti sa te lasi surprins de ceea ce esti?

          Eroina nu este cea care ‘iti fute intreaga fiinta’ cum spune autorul, aceasta este o magarie. Femeia este cea care te copleseste emotional, dar si fizic, in masura in care este un spirit dominator, dar nu este o generalitate. Sunt putine chiar, care au acest avant de a domina partenerul ori care si-l prezerva pana la finele vietii, si aici nu reduc subiectul doar la insemnatatea sexuala, vorbesc despre complexitatea sociala ce o priveste pe femeie.

          Eroina nu te face ‘sa-ti bagi piciorul in restul femeilor’, este o contradictie la mijloc. Monogamia este normala in societatea moderna, deci conservarea monogamiei si reusita ei, nu face dintr-o femeie o eroina, ci o faptasa a normalitatii si a legilor societatii de conduita. Nu poti fi erou pentru ca faci ce este normal sa faci, sa iesi in evidenta prin normalitate este o criza a identitatii. Este exact cum a-i numi erou pe un individ care scrumeaza in recipient, in scrumiera si nu pe langa. Chiar daca intentia autorului este justa, descrie identitatea eroinei, din pacate, prin prisma calitatilor sexuale, reducand existenta ei la dominatia carnala, la subiectul reproducerii. Iar sa vezi atatea fete, femei, doamne ce sustin aceasta nerozie, este cu atat mai descurajant.

          Partea care doare, este ca femeile accepta sa li se spuna cine sunt, cand natura cere ca ele sa stie deja. Daca un individ descrie o femeie ca un obiect sexual, pentru care merita sa te inchini, totul sub acea mantie de care va vorbeam, unde strecoara calitati de mama, de luptatoare si asa mai departe, este degradant sa cazi intr-o astfel de capcana. Si asta pentru ca sunt atatea femei pe pamant care lupta pentru demnitatea femeii, lupta ca imaginea femeii sa insemne mai mult decat ceea ce este ori a fost, iar tu le rasplatesti nu prin cautarea propriei identitati, ci prin resemnare.

          Se vorbeste de-asemenea despre daruirea intregii fiinte si despre suflet. In ceea ce priveste daruirea, este vitala in orice relatie si trebuie sa vina in egala masura si intr-un oarecare echilibru, macar iluzoriu. In context este mentionat ca eroina in ale carei maini iti pui sufletul, nu-l va scapa pe caldaram. Atat timp cat sufletul, pentru tine, este ceva material, pe care il inmanezi unei alte persoane, intelegerea ta in acest domeniu este nula. Dar continuam. Daca o femeie, tu daruindu-te, te dezamageste (adica iti scapa sufletul pe caldaram, ori in sant, ori pe bordura), abia atunci poate fi numita eroina. Caci suferinta, asemenea scaparii sufletului pe caldaram (repet pentru a va intra bine in cap aceasta referinta monumentala), te educa. Un om care nu a suferit din dragoste, nu cunoaste dragostea. Cei mai insemnati pasi spre evolutie au fost facuti prin intermediul suferintei si dezamagirilor, nu a bucuriilor excesive, naive. Ne dezamagim unii pe altii pentru a invata unii de la altii, pentru a continua in drumul nostru catre acea persoana care va raspunde pozitiv experientelor noastre. Nu trebuie sa-ti fie frica de astfel de ‘scapari’, ele exista cu un scop.

         Femeilor, nu sunteti eroine, ati fost dintotdeauna. Nu va mai lasati flatate de elogiul unui barbat, doar pentru ca premisa este una corecta. In spatele intelegerii lui, sta mereu cunoasterea voastra de sine.

Share this:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *