Frumosul si Uratul

tumblr_m7oyvt79v81qzmm04o1_500

‘La Celestina’, Pablo Picasso

        Perceptia umana a savarsit dintotdeauna nedreptati in ceea ce priveste intelegerea unor termeni atat de prezenti in viata noastra… vesnic prezenti: Frumosul si Uratul. Intr-o prima masura, lucrurile par clare; frumosul trebuie sa impresioneze in proportiile sale, de fapt, prin marime, cantitate si calitate, iar conotatia trebuie sa fie dominant pozitiva pentru a putea fi validata de catre om. Insa definitiile date de om frumosului si teoriile ce inconjoara acest sentiment sunt felurite, dar universal valabile. Un atribut vital ce trebuie luat in seama atunci cand vorbim despre frumos, este lumina, care joaca un rol extrem de important in definire si perceptie, aplicabil de-asemenea uratului. Daca frumosul este placerea estetica, este mereu raportata la lumina – si culoare – Daca punem un obiect, judecat dupa standardele umane ale frumosului in intuneric, este posibil ca perceptia asupra respectivului obiect sa difere, caci involuntar, intunericul este atribuit uratului; obiectul, chiar daca ni se arata frumos, egal in proportii, odata ce il scoatem din mediul luminii si il asezam in obscuritate, isi pierde din valoarea vizionara. Este interesant cum si frumosul, dar si uratul, pentru a fi definite de om, au nevoie de lumina. Nu te poti referi la un obiect ori la un om cu termenul de ‘urat’ fara sa-l vezi; insa dupa ce, gratie luminii, il cataloghezi in functie de standardele universale umane, ca fiind urat, fara sa realizezi il respingi, il impingi catre intuneric, raportand intunericul la urat si viceversa. Asadar, uratul este definit in lumina, dar plasat in intuneric, o dualitate care nu se confirma si pentru frumos. Ce definim a fi frumos, se realizeaza tot prin intermediul luminii, insa ramane de sine statator si nu este regasit in intuneric.

          Doua obiecte definite in lumina, unul frumos, iar altul urat, plasate mai apoi in bezna, se vor reduce doar la valoarea de existenta, caci latura estetica dispare. Astfel intunericul devine un teren neutru al perceptiei umane, acolo unde puterea de interpretare a omului isi pierde notiunea concretului si cauta prin intermediul imaginatiei sa defineasca.

            Balzac noteaza in scrierile sale ca “Frumosul se simte, nu incape intr-o definitie.”

            Aici este secretul insa, perceptia umana asupra frumosului si uratului vine dintr-o judecata a ‘eului’ inca needucata, de aici si dorinta contemporanului de a egala si accepta drepturile uratului in societate. Personal, mereu m-am intrebat, de unde provine acest sentiment pe care cu totii il simtim atunci cand catalogam ceva, ca a fi urat, respingator privirii ori atingerii, deoarece atat timp cat face parte din lumea senzoriala, atat timp cat exista, inseamna ca isi are exponent frumosul undeva inlauntrul sau. Au existat mereu oameni interesati de natura uratului, care au scris, au pictat, ori au vorbit despre esenta si au dat un nou sens, au aratat prin munca lor, ca uratul are calitatea de a fi apreciat in aceeasi masura ca si frumosul, doar circumstantele mai duc inca la diferente.

andremassoninthetoweroflseep

‘In the tower of sleep’, Andre Masson

           Ceea ce omul simte nu poate fi contrariat, simtirea este rodul adevarului, insa interpretarea prin rationament altereaza viziunea, o influenteaza in diverse metode, ajungand la nedreptati acceptate universal. Omul tinde sa exploreze doar latura frumoasa a existentei, iar acest lucru nu face decat sa intareasca limitele. Inchei prin a spune ca uratul, a fost, este si va fi, o frumusete confuza.

Share this:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *