Impresii electrizante la Castel

13701057_490345681169495_2515346946019146365_o

O faţă nevăzută a unui festival este în general cea mai interesantă. Dincolo de noroi şi de un obicei deja obositor al naturii de a-şi stoarce hainele în capul nevinovaţilor doritori de adrenalină, este atmosfera şi de altfel, scopul primordial. Daca veţi arunca o privire în spaţiul media, observaţi cum ştirile vorbesc despre noroiul de la Electric Castle, ploaia abundentă, copii inconştienţi, organizare etc. Ei bine, nimeni nu caută să-ţi arate bucuria, voia bună, zâmbetele, ori eforturile organizatorilor în vreun fel. O reclamă echilibrată în România (nici pe departe una pozitivă, măcar echilibrată) nu există, nu se pretează rânjetelor de acasă, care se hlizesc de răul altora, iar cum acasă sunt mai mulţi decât în noroi, ecuaţia e simplă.

13710455_490344417836288_3304377336039000961_o

Electric Castle a însemnat iubire într-o mulţime de oameni care în alte circumstanţe nu s-ar fi privit măcar. A însemant locuri de odihnă în natură, muzică pentru toate gusturile, ateliere de creaţie şi de ce nu, o răsuflare a păcii pentru câteva zile. Un loc în care să uiţi de răutăţi, să vezi, să cunoşti oameni frumoşi, care an de an sfidează starea meteo pentru o scurtă senzaţie de libertate. Un alt lucru extrem de important, este scopul pentru care cineva alege să participe la un astfel de eveniment, deoarece buruieni există oriunde. Am citit comentarii ale oamenilor care se văitau de profesionalismul organizatorilor, însă înainte de lansarea evenimentului, eforturile lor erau lăudate, iar scenariul părea bine pus la punct. De potop însă, în câmp, n-ai unde să fugi. Pe de altă parte, unii povesteau despre minori, zăriţi în ipostaze degradante. Ţin să precizez că aceşti copii, nu au nevoie de EC pentru a se regăsi în situaţii de genul acesta. Minorii, în ziua de astăzi, se îmbată şi în Bucureşti ori în alte oraşe, în cluburi, la fel de bine ca şi în câmp, la EC, aceşti copii au părinţi care din păcate, sunt neglijenţi.

13680360_489902981213765_1416950203231376848_o

În urmă cu 47 de ani, Woodstock-ul găzduia de zeci de ori mai multe persoane. Astăzi nu mai există evenimente de o magnitudine atât de mare. Şi atunci ploua. Şi atunci era noroi. Şi atunci erau huliţi, batjocoriţi de răutăcioşi (ori cum este popular azi, ‘hateri’), iar nu în ultimul rând, şi atunci se făcea profit. Însă atmosfera era alta, iar oamenii tânjeau să se deconecteze de rigorile societăţii şi nu să caute nod în papură, ori nu erau atât de sensibili ca cei de astăzi. Un festival în aer liber trebuie simţit, trăit, trebuie să-ţi zbârlească pielea pe mâini şi să nu ştii să o mai potoleşti, ploaia te curăţă de griji şi probleme acumulate, iar dragostea şi prietenia înving ca într-un basm. Doar că lumea nu mai crede-n basme, iar ce-i mai supărător, este că nici basmul nu mai crede în noi.

13737500_490345514502845_755556936511069418_o

Electric Castle nu-şi va pierde titulatura de oaie neagră a festivalurilor de vară, însă notorietatea de perdant, pare să-i aducă simpatizanţi an de an. Cum domeniul castelului Banffy din Bonţida, locul unde s-a desfăşurat festivalul de ani buni încoace, nu poate suferi modificări extreme, respectiv tone de balastru care să îndulcească zona dinaintea scenei, lucrurile nu vor sta altfel anul viitor. Sunt convins însă, că acest festival va guverna în continuare inimi melomane, iar acei copii frumoşi îi vom vedea şi în anul ce urmează în primele rânduri.

Foto: Rusenskiart

13738228_490339824503414_4555738180122971939_o

Share this:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *