Intaiul, ultim nesupus – Interviu Gheorghe Iova

cropped-logo3

O introducere si-ar avea rostul in cazul celui ce urca primele scari, insa inaintea unui dialog cu Gheorghe Iova, care a urcat indeajuns de multe scari cat sa piarda numarul acestora, un astfel de procedeu nu-si are rostul. Pot spune ca, scriitorul Iova este intr-un echilibru existential cu omul Iova si am incetat sa-i diferentiez. Dualitatea sa, in masura in care exista, isi are locul ei, poate nu in scriitura sa ori in viata de zi cu zi, dar in univers. Un exemplu in viata, a ceea ce inseamna principiul intr-o forma inflexibila a adevarului, nesupus niciunui element ce nu intra in subordinea gandirii sale.

  1. Spuneti-mi ceva despre dumneavoastra, pentru cei ce nu va cunosc, cine este omul Iova, in spatele literatului Iova?

Domnule, mie intrebarea nu-mi place. Cu cine e ‘in spatele’, cu cine e ascuns… Am scris de multa vreme, ca ascunderile nu-si mai au rostul decat ‘pe fata’, pentru ca orice banuiala de ascundere, este deja o cale pentru gasirea lucrului ascuns. Poate ca literatul Iova este insusi in spatele omului Iova, este posibil. Si asta pentru ca am trait diferit fata de alti scriitori, am luat imprejurarile vietii drept, ‘pe fata’, m-am dus acolo unde era loc fara negocieri si asta cu cinism. Am fost profesor, ca apoi sa fiu muncitor necalificat, chiar daca faceam traduceri si zburam, cu avionul, ca traducator, cu experti. Dupa care am fost in presa literara, apoi profesor la Academia de Arte, apoi la Muzeul Literaturii… nivele, observi, disparate. Nu m-am dezis niciodata de lucrurile astea, si aici ti-l introduc pe scriitorul Iova, nu m-a interesat sa fac parte dintr-un organism literar. Eu am avut scrisul ca obiect de navigatie proprie in orice lume am accesat.

  1. Cand ati publicat prima carte, ce ati simtit, cum descrieti sentimentul materializarii gandului?

Am constatat de tanar, ca daca insisti sa publici, cineva te va exploata. Asa este legea dintotdeauna, cine joaca la castig, pierde intotdeauna. Poate sa si castige dupa aia, da’ca pierde e limpede. Exista o greutate in a intelege, cel putin pe teritoriul literelor romane, ce valoare are notarea directa, pura a gandului si ce valoare are produsul publicabil. Produs negociat cu asistenti, redactii si asa mai departe. In final, produsul publicat, efortul, nu este produsul unui singur om, cel care scrie -scriitorul este unul, nu este un sport colectiv- ci unul comun, iar aici intervine un conflict de identitate.

  1. Ce a insemant generatia 80′ pentru dumneavoastra? A reprezentat o amprenta asupra vietii literare?

Generatia 80′ este o notiune care marcheaza o inapoiere absoluta a literaturii de limba romana, in Europa si chiar fata de tari din Africa as putea spune. Optzeci nu a produs nimic viabil. Generatia 80′ mai are un defect, in cuvantul ‘generatie’, care este de tip recrutor, statul sau partidul se declara parintele unei mari prestatii literare. O arogare impertinenta, iar cei care accepta lucrul acesta, pierd din valoarea scriiturii, caci daca un scriitor nu este liber… Un alt pacat al notiunii Generatia 80′ este -optzeci- In istoria romanilor, sunt putine perioade mai negre decat anii optzeci. Foamete, frig… Pai daca este asa o perioada neagra, de ce sunt astia gloria patriei?

  1. In 1994, Florin Paraschiv noteaza despre dumneavoastra si despre stilul remarcabil pe care il abordati: In poezia lui Gheorghe Iova, limbajul devoreaza lumea, iar discursul, poezia, inghit limbajul, ii consuma sensurile. Aceasta descriere a stilului, releva scopul dumneavoastra ori este o calitate inascuta?

Aceasta propozitie ar avea sens, daca nu ar fi acordata la 100 de mii de scriitori romani. Toate aceste vorbe sunt prea generale si valabile pentru un filozof, zic eu, dar nu localizeaza un scris al meu. Ca aceasta, sunt marci dupa ureche care circula independent de aplicabilitatea lor la ceva real sau nu. Am o experienta personala, si anume, ca trecand timpul, un om pierde dreptul la cuvant, ajungand un simplu faptas. Eu din asta traiesc, din incrancenarea unor neatentii.

  1. Ce l-a inspirat, dar si ce il inspira inca pe Iova sa creeze? De ordin material ori abstract?

Avand o viata atipica, nesupunandu-ma niciodata, la nimic, datorita literaturii, nu am admis sa traiesc nimic declarat deja ca a fi trait. In ordine practica, mi-am zis la douazeci de ani, nu admit sa ma bucur sau sa ma intristez de ceva care poate sa fie fals.

  1. Aveti regrete?

Intr-un fel, unul daca are o sensibilitate, nu are cum sa nu aiba regrete, daca are un anumit tip de miscare. Dar sa o formulam asa: Daca ti s-ar fi intamplat numai ce ai vrut, mai erai acum in viata? Tot ce discutam noi aici, nu este o incercare de a vedea, daca un regret e o valoare? Nu cumva un regret, include si prezerva mai bine o lume, decat alte lucruri ale lumii.

  1. Pentru scriitori, in general, intoarcerea in timp ar reprezenta un privilegiu. Daca ati putea face acest lucru, care ar fi destinatia si de ce?

As vrea sa fiu Dante, mult de tot, nici Eminescu nu m-ar deranja, Wiegenstein, Jack Spicer in San Francisco. Scriitorii pe care ti i-am enumerat au avut o experienta pe care eu am vrut sa o ocolesc si pana la urma a trebuit sa o am. Razboiul dintre scrisul ca performanta libera si scrisul ca fixare sociala.

  1. V-ati adaptat rapid si sunteti activ pe retelele de socializare, Facebook, Twiter, unde impartasiti des ganduri si idei. Cum percepeti aceasta evolutie in spatele monitorului?

Da, m-am adaptat si am multi prieteni cu care m-am regasit, chiar si din lume. In 71′ ziceam ca ‘eu scriu pe teritoriul altor scrisuri, scrisul meu inainteaza pe teritoriul altor scrisuri’, visam acest lucru. Iar acum, calculatorul, imi serveste acest gand, libertatea.

  1. Daca timpul este marea, opera scriitorului ar trebui sa pluteasca, ori sa fie o stanca de care valurile sa se loveasca?

Wiegenstein si Eminescu s-au ocupat de un lucru, daca poate fi citit fundul marii de pe suprafata apei. Daca imaginea stancii pluteste pe ocean, apa este un suport, o oglinda pentru imaginile pe care lumea le ofera. O baltoaca reflecta foarte bine imaginea Turnului Eiffel, la fel ca si pelicula ochiului unei domnisoare.

  1. In cateva zile Gheorghe Iova implineste superba varsta de 66 de ani. Veti privi cu satisfactie spre viitor?

Viitorul, daca este inca un nume pentru necunoscut, e bun. Cu lucrurile necunoscute ne descurcam cum ne descurcam, odata cunoscute insa, s-ar putea sa nu mai prezinte interes pentru nimeni, ori sunt date uitarii. Asa ca trebuie sa ai la dispozitie mult necunoscut, cu ala lucram. Mie nu-mi trebuie o lume complet cunoscuta ori foarte cunoscuta. Daca cunoasterea nu este un act, care poate fi exersat oricand si care poate sa nu se impiedice de faptul ca s-a exersat intr-un loc sau altul, adica daca am cunoscut, sa nu mai pot sa cunosc. Nu ma impiedic in cunoastere de acte ale cunoasterii. As vrea sa adaug de-asemenea, ca eu sunt un scriitor care nu considera ca a terminat vreodata ceva, eu continui si voi continua.

Tin sa va multumesc pentru rabdare si vorbe sincere!

Share this:

One comment on “Intaiul, ultim nesupus – Interviu Gheorghe Iova”

  1. aurel anghel says:

    ca unul care vorbesc de anide zile la telefon cu iova, cel care m-a sic itit iar eu l-am scris cat m-a dus mintea pot afirma ca scriitorul si omul nu pot fi nici amestecati nici confundati.Pana la un punct iova este ceeace chiar el isi refuza sa fie, de la acel punct incolo iova e o lumina care te poate orbi si duce unde te astepti mai putin.Iova este un mare mester in scrierea literaturii speciale, a literaturii ca text xcare sa dainuie si asta i se si intampla.Iova este pentru mine singurul scriitor care m-a primit”sa vorbim” si am vorbit mult, si cu folos ,din pacate, doar pentru mine.Nu insa in totalitate, eu am o sosire prea tarzie in scris, am publicat doar 2002 si am luat-o usurel ,cu carti pentru copii.In rest eu nu sunt scriitor, eu doar povestesc viata ca text ,uneori in lung si in lat, chiar obositor.De ce vorbeste iova cu mine? Nu stiu daca va raspunde, stiu doar atat ca ne bcura,si bcuria face parte din viata literara, ca de tristete e plina lumea pana si de cuvinte…
    dac voi spune ca mi-a placut interviul, sper , sa nuse supere, am prostul obicei de a vorbi sincer si am pierdut mult din aceasta cauza.Nu sunt luat in serios.Sper ca Iova sa ma considere macar serios,
    aurel anghel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *