Parisul, dincolo de cliseu.

DSC_0083

Parisul este fara indoiala unul din cele mai vizitate locuri din lume, insa ceea ce vreau sa transmit prin acest cuvant nu este doar viziunea obisnuita a orasului luminilor, nu, vreau sa evidentiez clipele de fericire absoluta pe care le simti atunci cand esti indragostit de acel loc si ajungi sa-i calci pavajul, dupa zile, luni ori ani de lunga rabdare. Sa uitam de toate implicatiile sociale, sa uitam de terorism, de bucate alese, de moda, de tot ce iti va spune orisicine despre acest oras sublim. Sa ne concentram pe simtamantul unic pe care acest loc il impartaseste cu omul.

Indiferent carui oras ii porti aceasta iubire, tu cel care ai simtit, nu vei pune la indoiala. Doar cand imi amintesc de acele emotii, acei fluturi in stomac care ma faceau sa ma simt mai usor pasind pe stradutele placate cu piatra in lumina unui felinar stingher. Si nu stiu cum sunt unii, dar ii cunosc pe cei visatori, iar acestia cu siguranta tanjesc dupa intoarcerea in timp. Ei bine, Parisul este un astfel de loc, caci orice coltisor de strada este incarcat cu povestile artistilor de alta data. Fie ca esti unul dintre ei, ori un simplu trecator, empatizezi cu locul asa cum o faci cu personajele pictate ori ilustrate in cartile acestora. Esti cu ei, esti ca ei, esti pentru ei asa cum si ei sunt pentru tine atunci cand iti bucura simturile prin arta lor. Orasul este o lectie suava de viata, usor de asimilat atunci cand iti deschizi sufletul unei experiente noi.

Ziua devine mai lunga, insa senzatia covarsitoare de liniste te copleseste si intri intr-o stare de plutire, constientul lucreaza degajat, respiri, traiesti. Iti este teama sa clipesti. Iti este teama ca totul sa nu dispara intr-o clipita atunci cand vei deschide din nou ochii. Insa chiar atunci, auzi sunetul harpei si deschizand ochii te regasesti pe acoperisul pamantului, asa cum ii spun eu, Sacre Coeur. Pe acele scari, cat cuprinzi cu ochii se intinde intreg orasul. Mii de acoperisuri fumegand, lumini ori obloane trase. Esti inalt atunci. Daca nimeni nu te-a vazut pana atunci, aceea este scena ta, doar ca pe ea, nu se joaca orice piesa, ci aceea a vietii. Parisul este o poezie, iar trecerea timpului nu o demodeaza sub nici o forma, ci adauga valorii ei incontestabile. De ce este considerat orasul iubirii? Pentru ca sensibilizeaza omul, il elibereaza emotional si il face sa descopere aceasta latura a sa, poate intr-o masura insemnat mai mare decat o facuse pana atunci.

Orasul nu are somn si nu-ti da impresia ca va avea prea curand. Oamenii, in ciuda celor ce se spun despre parizieni, sunt calzi, receptivi si companioni minunati cand vine vorba de distractie. Iar fiecare element este intr-o aliniere perfecta ce implineste o atmosfera boema, atmosfera ce nu o poti compara cu nimic, niciunde. Peste toate acestea, oricat ai impresia ca stii despre acest colt de rai al metropolelor, mereu te va surprinde placut.

Insa un lucru nu trebuie uitat. Atunci cand te intorci in camera ta, cand te inapoiezi prezentului, alaturi de familie, prieteni si cunoscuti, inainte sa stingi lampa de pe noptiera, gandeste-te ca acolo sus unde tu ai cuprins lumea cu ochii, cineva va vedea o alta fereastra a carei lumini dispare.

Share this:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *