Plasmuit din iluzie, trubadur al divinitatii

2010

Infrangerea mortii ne va indeparta definitiv de divin. Visam, de fapt, la o destrabalare indreptatita cu divinitatea.”

                                                                                                                                                                        Claudiu Soare

 

          Valabil insa, pentru cei ce inca viseaza. Si nu ma inclin catre cei saraci in intrebari, ci catre cei ce aceasta inchipuita indreptatire, este un scop ascuns, lasat pe ultima treapta a existentei lor, atunci cand la pragul sfarsitului, cer arogant dreptatea, privind in urma la o viata de regret constient. Se vorbeste cu dispret de catre intelectualitate, cand vine vorba despre viata materiala, si asta datorita consecintelor orbitoare de a pune divinul, spiritualitatea, pe planul doi, indepartat, acolo unde disperati fiind de agonia provocata a vietii create de om, ne intoarcem cu totii. Iar tristetea este amara cand nu primim ce consideram ca ne este cuvenit, printr-o incapatanare fara echivoc. Suferintele aferente vietii umane sunt puse in balanta, atunci cand tanjim la destrabalarea paradisiaca. Practic, accepti sa traiesti, pentru a cunoaste fericirea intr-un taram neexplorat, dar garantat de semenii tai, de cei aflati in aceasi caldare ca si tine, iar asta fara sa pui o secunda la indoiala, adevarul divin in pofida adevarului uman. Indreptatirea, in urma careia nu vei vedea decat calomnia unei vieti anoste, de care nu te vei face responsabil si vei arunca vina negresit inspre treapta ultima, divinitatea, cea care susti ca-ti datoreaza atat de mult. Eviti sa te pui pe tine in pielea datornicului, caci asa ti s-a spus, asa ti-a fost lasat cuvant de catre altii ca tine, iar tu nu ai trecut peste cuvantul omenesc. Infrangerea conceptului ‘mortii’ este un tabu in contemporan. Nimeni nu intereseaza sfarsitul, nici macar intr-o forma cruda, speculativa, caci ce-i faurit de mana omului, de ordin material, aduce acum si aici, mai multa satisfactie decat o poate aduce, destrabalarea paradisiaca. Omul, a reusit sa invinga mirajul implinirii sublime, prin interventia unui alt miraj. Infrangerea mortii, metaforic, implica refuzul conditiei umane, al spicului de grau, frant in bataia vantului. Sa razbesti inaintea inevitabilului este un domeniu pentru visatori, nu pentru cei ce viseaza numai noaptea. Ii compatimesc insa, pe cei ce se arata straini chiar si de aceasta destrabalare iluzorie, ei cu ce se aleg dupa aventura asta? Doar cu farame rupte din existenta pamanteasca, ori precum alti rebeli ai stiintei, isi vor asterne fruntea plina de sudoarea cunoasterii, pe umarul divinitatii?

Share this:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *