Rasismul, o himeră a timpului

haiti01

Frenezia rasismului s-a răzvrătit asupra oricărui eveniment important ori minuscul în existenţa omului, însă această problemă s-a păstrat vie dintotdeauna. Doar timpul face ca problema să se înflăcăreze mai tare decât o vedeam ieri. Când vorbim despre rasism, primul lucru care ne vine în minte este America, este de parcă acolo ar fi locul de baştină al urii rasiale şi asta pentru că de acolo ne ajung la urechi poate cele mai abominabile conflicte ce ţin de acest subiect. Rasismul, din punct de vedere ideologic, a fost creat de către francezii Jules Soury, Joseph Arthur de Gobineau si Charles Maurras în secolul XIX, ca mai apoi să fie dezvoltate de sistemul nazist. Chiar dacă practicile rasiste au fost oarecum abolite cu timpul, conceptele s-au dezvoltat şi au persistat până în zilele noastre, divizând oamenii în diverse grupuri ce împart aceeaşi convingere. De asemenea, imposibilitatea iradicării acestei convingeri rasiste a făcut ca fiecare grup, fie cel al nepăsătorilor, fie cel al neo-hippie-oţilor ori al celor care nu vor să fie clasaţi într-un astfel de grup, fiind prea bine înrădăcinaţi în realitate, să devină radicali. Iar asta din dorinţa de a conserva ceea ce fiecare grup consideră că este corect pentru progresul umanităţii. Stereotipul este fratele vitreg al rasismului şi ajută sistematizarea fiecărei persoane într-unul din grupuri. Comunitatea facebook, sau internetul în sine, a ajutat enorm formarea şi răspândirea acestor grupuri. Rasism sau nu, nu există persoană pe acest pământ, cu o fărâmă de raţiune, care să nu recunoască faptul că orice naţiune, îsi are buruienile aferente. Asta înseamnă că orice grup format, indiferent de convingere, are oameni dotaţi intelectual şi oameni mai puţin dotaţi, iar ceea ce internetul le-a oferit mai mult decât televizorul şi radio-ul, este libertatea de a se exprima liber şi a răspândi idei eronate. Acestea vor fi îmbrăţişate de alţii şi apoi de alţii, formând grupuri cu convingeri eronate susţinute public. Chiar dacă ceea ce am spus până acum este prezent şi universal valabil, este o concluzie rasistă, prin presupunerea unei existenţe mai mult sau mai puţin dotată intelectual…

 

“Rasismul este o consecinţă în plus a ignoranţei.”

                                                                                                                                                 Marcio Barrios

 

Progresul însă, nu-l poţi sista doar datorită unei tumori survenite în timp. Nu poţi opri timpul pentru a extirpa problema şi a-ţi continua drumul, trebuie, după regulile universale, să rezolvi problema din mers. Iar aici intervine un factor extrem de important. Nu numai că problema nu va putea fi eliminată pe parcurs ce progresezi tehnologic/social/etc, dar se va instala în ADN-ul progresului întreprins, rezultând un viitor nesigur, aproape compromis.

2015823934405190748217_sbig

Trăim vremuri care încurajează rasismul, alterează modul cum oamenii înteleg relaţiile interumane de orice fel, iar fiecare eveniment ce se încheie în dezastru este pus sub semnul problemei rasiale, fie că are vreo legătură ori nu. O formă modernă de abuz de care oamenii profită, zic eu, pe seama plictiselii, dar şi a ignoranţei. Această ignoranţă a devenit un sistem de protecţie al omului modern de lucrurile ce el le consideră negative, ostile ori nocive, însă catalogate înainte de a fi explorate. Oamenii au devenit extrem de sensibili referitor la astfel de subiecte, iar când unul din candidaţii la cârma Statelor Unite este un rasist convins, atunci grupurile de care vorbeam mai devreme sunt cu atât mai evidente ochiului.

 

“Fiecare om este o creatură a epocii în care trăieşte şi puţini sunt capabili să se ridice deasupra ideilor timpului.”

                                                                                                                                                        François-Marie Arouet, Voltaire

 

Subiectul rasismului nu poate fi consumat, este după părerea mea, inepuizabil şi nici măcar un război nu-l poate opri, este ciuma vremurilor noastre, iar ceea ce-l face sa fie atât de greu de stăpânit, este faptul că nutreşte atât idei decente, cât şi acţiuni regretabile.

Share this:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *