Stiinta in deceptia cunoasterii cucerite

man_on_a_lake

“Definitia umana a totului, ne da in cel mai bun caz, un fascicul minuscul care ne ajuta cu ratacirile noastre”

Benjamen Walker

          Instrumentul care ne serveste acest fascicul este insasi stiinta, o forta care nu inceteaza sa desfaca nodurile cunoasterii, care se avanta in cele mai indepartate cotloane doar pentru a ne putea arunca firimituri care sa ne hraneasca setea curiozitatii. Obsesia nesatisfacuta a omului in istoria intregii sale existente, a fost cunoasterea incognoscibilului, iar deceptia zace chiar in aceasta continua nesatisfacere a omului in raport cu existenta sa. Ce nu poate fi cuprins de rationamentul uman provoaca o frustrare in randul nostru, este ceva ce trebuie inghitit ca atare, impotriva vointei noastre. Prin intermediul nesatisfacerii unei dorinte arzatoare de calibrul intelegerii universale, omul, cu o predispozitie spre curiozitate va suferi un delir ce nu-i va da pace, caci pentru el, o intrebare fara raspuns este un sacrilegiu adus insasi existentei sale. Omul ce nu sufera de acest delir este resemnat in cunoasterea cucerita, o stare vegetativa a rationamentului cat si al spiritului, in care ceea ce este servit este indeajuns de bun, iar asta aduce un nou argument micimii noastre. Daca omul, aflat intr-o incapere cuprinsa de intuneric, aprinde un chibrit, starea sa de neliniste, frica de necunoscut se diminueaza ori accelereaza in functie de ce descopera prin intermediul razei de acoperire a luminii produse de flacara chibritului. Infim. Dar patruns de starea naturala de inconfort la adresa intunericului, chiar beneficiind de lumina chibritului, isi va dori aprinderea unei torte, a unei faclii, isi va dori o sursa de lumina si mai cuprinzatoare pentru a se putea simti in siguranta. Este curios cum nu raportam cunoasterea la senzatiile comune pe care le avem in fata intunericului.

          Marcelo Gleiser, astrofizician si filozof, examineaza in “Limitele stiintei si cautarea sensului” paradoxurile ratacirii umane, angajamentul nostru fata de cunoastere in paralel cu flirtul neobosit al necunoscutului. Gleiser spune ca ceea ce ne este dat sa vedem ca parte a lumii noastre este doar o aschie din ceea ce este ‘acolo’. Stiinta ca naratiune a ceea ce vedem si ceea ce presupunem ca exista in lumea naturala, este limitata si ne spune doar o parte a povestii. Ne straduim fata de cunoastere, ne dorim mereu mai mult, insa nu putem intelege ca suntem si vom fi mereu inconjurati de mister. Flirtul cu misterul si nevoia naturala a omului  de a merge dincolo de limitele cunoscute, stimuleaza impulsul creativ, fara de care am ramane stirbiti de esenta.

          Am adresat si in articolele anterioare un apel in ceea ce priveste cunoasterea cucerita si resemnarea omului de rand. Secretul unei vieti cu adevarat productive este aceasta sfortare de care fiecare este capabil, de a se zbate intr-o incapere invaluita in obscuritate pentru a-i aduce lumina.

Share this:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *