Ţărmul cafelei, un gând al domnului R.

galaxy_in_the_coffee_cup-2

Îmi sorb cafeaua din cana alb tuciurie, având un compas aşezat discret pe una din feţe. Deoadată privirea îmi pică asupra peliculei de deasupra. Mă uit atent și pare o plajă cu nisip fin pe margini, suflu și începe să danseze, să compună forme nedefinite dar totuși clare. Mă intrigă. În centrul cănii, e negru, iar fără voință, mă apropii mai mult asupra ei. Atunci observ particule ce lucesc în lumina zilei. Îmi spun în gând “Iată Universul, chiar în ceașca mea”. Ce îndrăzneală din partea mea. Deodată, îmi dau seama de ce consum în exces această licoare, care nu incetează să-mi dezmierde dimineţile. Am realizat astăzi că mă trezeste la fel cum o face și eterul când îl privesc, îmi scoate la suprafață: dorințele, ideile și gândurile. Mă face să îmi doresc. Ceva în cafeaua mea, a devenit altfel în clipa asta, este mai aromată ca înainte, începe să fie ordine în haos oare? Oare? Mă așez și îmi dau seama că ea, îmi aprinde ţigara și mă face să pufăi mai relaxat, la fiecare fum o nouă dorință, idee sau gând zboară spre univers.  Odată aşezat, îmi dau seama că ea mă aprinde și prin fiecare expirație, îmi oferă un calm desavârşit, deși își consumă şi ultimele picături potolindu-mi setea. Când sunt cu ea, am timpul meu și îmi doresc să înghete totul, să rămân doar cu aburul și căldura ei, a cafelei. Orice discuție interioară, o împart cu ea, în imaginatie, eu și ea, “cafeaua”. O pot privi, dar o fac cu teamă, să nu mă frigă… Îmi doresc să îi simt gustul cât mai mult cu putință. Cafeaua, este specială, cafeaua merită să-i fie dedicate ceasuri întregi. Cred că am descoperit o fărâmă de sens pe ţărmul cafelei mele. Mă duc să mai sorb un strop!

Share this:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *