Victor Andrei Ionescu, intr-o lume a culorilor

 

12375144_425803317623732_656512982401775175_o

          Un spatiu atemporal, o singura incapere in care totul se intampla, fie arta, fie trai, delimitate de existenta unui singur individ si cainele sau. Acesta este Victor Ionescu, un baiat timid, un om deschis, vrednic sa discute, iubitor si creator al picturii. Exista sugestie, simbol, in arta sa este gazduit un tumult de emotii rasturnate pe panza, care odata lasate in voia lor, iau fome nebanuite, ca mai apoi sa te cucereasca prin maiestatea lor.

  1. Victor, in primul rand, spune-ne ceva despre tine, ceva ce te reprezinta, cine esti tu cu adevarat?

(scurta tacere in care priveste catre fereastra)

Suma unor informatii, emotii, chiar amintiri, care au trecut testul, au trecut prin filtrul sufletului meu.

  1. Ce te-a impins sa devii pictor?

Fara indoiala pasiunea. Insa mediul in care am crescut a avut un aport mare, tata fiind pictor, atunci cand il vizitam la atelier, ca sa scape de mine, imi dadea pensule, culori si pictam. Atunci, doar eu cu mine si instrumentele de creatie, s-a creat o legatura careia nu i-am dat drumul nici pana azi.

  1. Sunt momente cand lucrarile parca nu-ti ies, cand nu reusesti sa reproduci ceea ce simti?

Da, mi s-a intamplat asta de multe ori, insa in majoritatea cazurilor s-a datorat faptului ca nu stiam cand sa ma opresc, sa am rabdare ca ideea, ceea ce doream sa transmit, sa se cladeasca in mine, ca sa o pot reda corect pe panza. Cand eram in facultate, un alt exemplu, eram hranit cu informatie ce nu simteam ca ma ajuta, ba din contra, ma facea sa ma simt confuz si imi afecta munca. Nu mai lucram cu mine, lucram mecanic cu informatia ce trebuia sa ma calauzeasca, insa ma pierdeam, era ceva strain de mine, ce nu-mi punea abilitatile in valoare.

  1. Cat de mult esti influentat de parerile celor din jur?

De cele mai multe ori lumea… (se opreste, ofteaza usor intristat de ce urmeaza sa spuna); De cele mai multe ori lumea cauta repere in real, din realitate. Oamenii in general gandesc si aici nu vorbesc de critici de arta, de profesionisti, vorbesc de masa, daca nu au un reper in realitate, se pierd… se sperie. Si nu inteleg “Ce e chestia asta?!”. De exemplu, la lucrarea aceasta (imi arata o panza la cativa pasi de el, rezemata de perete), m-a afectat, caci am lucrat fara sa gandesc, ca atunci cand faci un exercitiu legat la ochi si doar simtind, iar cineva a venit si uitandu-se la ea, imi spune ca nu o vede terminata, ca este asa, ca este pe dincolo, nimic concret. M-am simtit prost. Dar s-a intamplat in asa fel sa las, din greseala, lucrarea in soare si s-a decolorat, asa ca m-am vazut nevoit sa continui.

  1. Si tu? Tu ai un reper real cand lucrezi?

Pot sa am un reper real ori unul abstract, pornind de la o tusa care iti poate sugera orice, un gandac, un nor, orice. Si defapt, nu trebuie sa fie de-a pururi realitate, poate fi de domeniul fantasticului. Cand omul nu are un simt pentru lucrurile fine, se sperie, totul face parte din proces. Si asta pentru ca traim intr-o lume materiala, tot ce e material ne atrage, pe cand lucrurile care tin de mit, de simbol, de sugestie, chiar si de lumi paralele pentru cei ce dau crezare unor astfel de lucruri, sunt ocolite.

  1. Ce te inspira sa creezi? Pictezi ce simti ori cauti sa reproduci realitatea?

Gasesc ceva in fiecare lucru. Daca ceva nu tine de mine, nu ma atrage, nu mi-l pot insusi in lucrare. Mi-am pictat cainele pentru ca face parte din lumea mea, nu as fi putut picta cainele altcuiva. Am observat la alti artisti ca reusesc sa picteze muzica, eu nu pot face acest lucru, eu trebuie sa-l vad, sa fie in cadrul meu vizual.

  1. Ce a determinat formarea stilului tau plastic?

Am plecat in primul rand de la atelierul tatei, am ajuns in scoala generala unde am avut o invatatoare care ne-a lasat sa experimentam in ceea ce priveste pictura si nu ne-a impus. Apoi la Tonita, am dat peste un profesor care punea accent pe teorie, aveam caiete de scris, nu de desen (rade). Mai intai scriai si abia apoi aveai voie sa desenezi. Ne-a croit acel om, ne-a invatat sa intelegem matematic volumele si iti lasa impresia ca intreaga munca era pentru fiecare dintre noi, ca fiecare sa poata deveni pictor in legea lui, fie ca avea talent, fie ca nu. L-am avut in clasa a 9-a profesor pe Aurel Bulacu, un tip curajos, in picturile lui se vedea masculinitatea, dar si o sensibilitate aparte dusa intr-o zona feminina, rozuri, tot felul de stersaturi si o tusa puternica. Daca profesorii de desen ne puneau naturi statice, la cursul lui faceam ce vroiam noi, doar ne sugera ori ne ajuta sa ne punem in valoare imaginatia.

  1. Crezi ca exista o reteta a succesului in arta pe care o servesti?

Profesorii iti dau reteta, este o treaba mecanica si ramai cu reteta, nu faci nimic. Fara a fi tu, in lipsa identitatii, te pierzi. Important este sa ai un elev, un ucenic care sa se regaseasca in munca lui, sa invete sa fie el.

  1. Se poate trai din pictura in Romania?

O intrebare la care nu stiu sa raspund (rade). M-am axat pe a picta si nu pe a-mi manageria munca si nici nu am intalnit vreun curator care sa se lase impresionat de ce fac, am observat ca toti au un tipar, in care daca nu intri, ramai pe dinafara.

  1. Care sunt artistii tai favoriti?

Mie mi-a placut cel mai mult Picasso cand eram mic, dar acum nu stiu de ce mi-a placut. Apoi am incercat sa lucrez ca mine dar cat el, adica mult si bine. Este un standard al meu.

  1. Consideri ca ti-ai atins maturitatea prin arta ta?

Nu stiu. Ma maturizez, asta-i cert, dar nu cred ca mi-am atins inca maturitatea. Mereu caut sa gasesc lucruri noi, nu vreau sa ma opresc, nu vreau sa ma plafonez. In plus traiesc cu ideea ca ‘toata viata ai de invatat’, ‘sa devin un vin bun, nu un otet’.

  1. Care este cel mai bun lucru pe care l-ai invatat pana acum?

Cel mai bun lucru? (zambeste) Indiferent in ce dificultate m-as afla, exista o cale de scapare, trece, orice rana se vindeca.

  1. Daca nu erai pictor, ce-ai fi fost acum?

Aveam un fix cu regia, dar nu as putea, poate doar sa-mi folosesc anumite calitati regizorale pentru a-mi pune in valoare pictura, animatia…  dar tot acolo ma intorc.

12375254_1132453230113037_922905121407448312_o 12363188_425803327623731_5116515576903301957_o 12362780_425803224290408_7755975259117661768_o 12357198_425803230957074_7102175890059384396_o 12347771_425803290957068_4456305262971587833_n 11062428_425803277623736_731943052020544670_o

FOTO: http://www.rusenski.com

Share this:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *